Death Angel
Angel Of Death-Admin
 Din: Land of Death
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 996
|
|
 ma bukur k va place, mai postez akum:
Capitolul 2-Castelul negru
-Deci, atzi reushit ?
Barbatul cu o sclipire malefica in ochi rapusne :
-Totul e aranjat, naivu de taica-su a intrat fix in capcana noastra. Fata se indreapta chiar acum spre noi. De aici ne va fi mult mai ushor. Dar nu inteleg de ce n-am eliminat-o de la distanta…
Femeia se rezema de un perete si cu un zambet malefic p chipul palid rosti :
-Dragul meu Michael, eu nu vreau s-o distrug .Puterea ei este ursiasha, colosala ash putea spune. Doar nu vrems a irosim asha ceva. Trebuie sa ii luam puterea. Abea atunci o vom omora.
Chipul barbatului fu luminat de intelegere.
-Poti pleca.
-Sigur, Lady Rosa !
Cand femeia ramase singura se apropie de biroul ei si, apucand telefonul rosti catre eprsoana de la celelalt capat.
-Totul e pregatit. Potzi trimite Vanatori.
Ochii ii scipira in intunericul nopti.
***
Maya privea fascinata vastele peisaje ce i se intindeau in fata ochiilor. Trenul fugea printre ele alunecand ushor pe shine.
Era imbracata intr-o fusta lunga verde, avea unt ricou vaporos albastru si isi prinsese parul exact asha cum o sfatuia Michelle de cand se nascuse : in 2 codite.
Vroia sa faca o impresie buna. Inca nu-i venea sa creada ca tatal ei reushise sa o inscrise la o scoala din apropierea Londrei. Din cate intelese era o scoala fosrte frumoasa, mare si elevi erau ci mai buni dintre cei mai buni.
Da, in sfrashit visul Mayei de a face ceva specials e implinise. Transferarea de la vechea ei scoala dintr-o comuna uitata de luma la scoala « The Sword of Rosses » din vecinatatea capitalei Angliei era cel mai frumos lcuru care is e putea intampla. Era sigura de asta.
Dupa 2 ore se mers cu trenul Maya ajusne in sfrashit si la destinatzie : Londra. Akolo o ashtepa o mashina pentru a o duce la scoala.
Maya se urca emotionata in luxoasa mashina shis e lasa in voia gandurilor din nou. Dar nu pentru mult timp de data aceasta.
Peisajele rupte parca din basme pe care le vazuse in calatoria cu trenul fusesera inlocuita de munti negri, teerenuri fara pic de verdeatza, nori amentitaori si plumburi.
Fara sa mai stea pe ganduri se dadu putzin mai la dreapta si uitandu’se in reflectia soferorului in oglina retrozizoare rosti icnercand sa-shi ascunda teama din glas :
-Sunteti sigur ca acesta este drumul bun ?
Fara sa o bage in seama acesta isi continua treaba fara sa dea semne ca ar fi auzito. Maya se dadu inapoi la locul ei, deodata cu toate ideile in legatura cu noua ei viatza radical schimbate.
Nu dupa mult timp mashina se opri brusk. Fara sa se poata abtine Maya intreba :
-Am ajuns ? Eu nu vad nimic.
De abea atunci soferuls e intoarse spre ei si intreba oarecum uimit :
-Nu vezi nimic ?
Maya se dadu jos din mashina fiindk sigura ca nu vedea nimic. Dar cand se ridica aproape striga de uimire. Un castel negru , ursiah ii aparu in fatza. Dar era sigura ca nu vazuse nimic cateva secunde in urma. Sofersul se dadu si el jos din mashina j, dandus-hi jos shapca de pe cap zise :
-Bun venit in « Castelul negru »!
-Dar credeam…credeam ca se numehte “The sword of Rosses”….
Barbatul uitandu-se la mareata cladire rosti parca adancit in ganduri:
-Asha se numeshte pentru « ceid e afara ». Dar pentru cei ca noi, este « Dark castle »…
-Cei ca noi… ??intreba Maya exasperata.
Barbatul avand o privire nostagik zise:
-Shtii, nici eu n-am vazut prima oara castelul…dar nimeni…
Se orpi brusc shi intorcandu-se spre Maya zise :
-Nu e treaba mea sa dau explicatzi. Te va lamuri directoarea. Mai bine, hais a ne grabim. Trebuia sa fim deja inauntru…
Maya, speriata de viziuena a ce urma sa se intample dar in acelashi timp curioasa sa i se raspusna la toate intrebarile il urma pe sofer.
Atitudinea acestuia era schimbata considerabil. Nus e mai purta ca un simplu shofer. Mergea drept, cu pieptul inainte cu capul sus si parea foarte important. Maya se gandi in ca ceva era ciudat aici dar in fond, ce nu era ciudat la locul acela ?
In sfrashit ajusnera la intrare. O usha uriasha mare, din lemn despartea gradina exterioara de curtea interioara. Imaginea ce ii aparu in fata Mayei o facu pe fata sa scanceasca. Era plind e trandafiri roshi, tufe. Alei pavate cu pietre negre desparteau anumite intrebari si se inetrxectau la tot pasul. Era ciudat….era atat de frumos si totushi atata de infricoshator.
Dar ce era afara nici nu se compara cu vastele coridoare ale scoli.
Park traia in trecut. Totule ra din piatra ca intr-un castel autentic, singurele surse de lumina fiindk tortzele. Totule ra pustiu desi din cand in cand ii veneau la ureche sunete ciudate, ca dintr-o alta lume.
Cu sentimentuld e teama ce i se intetea cu fiecare pas pe care il facea in acel castel al ororilor, Maya si ciudatul barbat ajusnera in fata unei ushi mari, impunatoare dar altfel deloc speciala.
Fata se trezi deodata impinsa spre usha.
Nu-shi puttu stapani un strigat crezand ca se va lovi de lemnul gros insa chiar inaintea impaktului usha se deschise brusc iar ea nimeni inauntru. La fel de brusc cums e deschisese la feld e brusk se si inchise usha.
Maya se trezi intr-o incapere intunecata, cu o singura feerastra urisha acoperita de drapeli negre . Un biroul fastuos era ashezat in mishlocul camerei, iar in pereti erau sapate un feld e rafturi. Pe jos era doar un covor roshu, destuld e mic ce nu acoperea nici jumatate de camera. Din cate vedea fata, nu era nimeni in camera.
Inainta un pic sperand ca astfel va ajunge mai aproape de fereastra. Nu shtia de ce,d ar era curioasa sa vada ce era dincolo de ea.
Fssssssssssshhhh.
Maya se intoarse brusc. Ceva o atisnese. Insa nu era nimni in spatele ei. Se uita in stanga si in dreapata-nimeni. Se intoarse inapoi spre fereastra cand simti din nou. O umbra se strecura pe la picioarele ei. Fiind sigura ca data asta i va prinde se intoarse.
-AHHHH !!!!
Maya nus e putu stapani. O femeie inalta, supla insa tanara ii aparu in fata.
-Tu trebuie sa fi Delima, nu ?
Maya incuvinta in tacere gandindu-se la ce o sa-i faca.
Directoare o privi cateva minune in tacere dupa care se idnrepta spre biroul ei shi zise pe un ton categoric :
-Eu ma numesk Lady Rosa, sunt directoarea institului Black Castle sau The Sword of Rosses. Akum, probabil te intrebi ce cautzi aici. Ei bine, e foarte simplu. Eshti speciala, nu eshti ca ceilalti copii cu care te jucai, eshti speciala ! La fel qm ai shtiut mereu, eshti speciala !
Mayey ii reaparura in minte propile cuvinte « Sunt speciala… »
-Da exakt. Tu eshti una dintre copii speciali ce au moshtenit darul suprem: tu, impruena cu alti puteti stapani o putere incredibila. Acvest institut ii invata pe toti in ce consta darulo lor. Dra numai o singura persoana intr-un mileniu, NUMAI UNA SINGURA are dreptul la SUPREMA…Sabie a Trandafirilor.
Maya se dadu un pas inapoi cand directoarea zbierase ultima propozitie. Nu intelegea de ce ii spunea ei asta. Facea asha cu fiecare elev ? Dar, in adandcul sufletului, se bucura. Era speciala….ishi amintea cei 12 anid e viata ai ei in care traise in umbra tuturor, in care era fetia cuminte si invizibila…acum, putea arata lumi ca era speciala.
-Bun, se pare ca ai priceput. Michael-vazand fihura Mayei aduga- cei care te-a adus aici, t va ocnduce pana la dormitorul tau…a, uita shi Sabia ta !
O sabie alba, shlefuita, cu cuvintele « Commo Sanqtq » scrihelite pe manerul ei ii vazu in mana, dar altfel arata ca o sabie normala…
« E atata de grea.. »
_______________________________________
Every time we were together. you used to make fun of me...
Every time I was talking , you used to tell me to "Shut up"...
Every time i was doing something you used to say "Give up"...
Every time you were looking at me i used to see hate in your eyes...
Every time i was trying to make you my friends you were laughing...
But i dont care anymore....come and laugh, i don't care, you'll leave...i'm sick of trying to ignore you, you don't deserve to ocupate my mind...but in the end, i don't care...
|
|
